Deschid jurnalul vietii cu o atentie deosebita. Astazi nu am uitat sa imi ridic privirea spre bolta, sa raman tacuta la auzul ciripitului pasarelelor. Am reusit sa incadrez in acelasi tablou visul cu realitatea,speranta cu dezamagirea. Lasand imaginatia sa curga am pierdut clipe care mi-au adus pe chip tristete, m-au facut sa vars lacrimi si sa-mi innec amarul intr-o mare sarata plina de regrete. Am avut tendinta sa fiu slaba si nedecisa, astazi oamenii,natura si viata mi-au intors spatele facandu-ma sa-mi retrag opinia si sa ma restabilizez punctul critic. Vantul mi-a furat increderea,sinceritate si demnitate, calcand adesea pe sticla si mi-am provocat rani adanci care au patrus adanc,undeva in interior,unde totul avea un loc special si important. Volbura gandurilor mi-au alinat sufletul ajutandu-ma sa navighez pe ocean,inghitand totul din simple privire. Magia nu inceta sa dispara, vizualizand totul dintr-unloc retras am suprapus soarele si luna intr-un singur moment. Fiind patati de stele ne-am razbatut cu o lume intreaga,am provocat durere si placerea parea a disparea odata cu cerul. Oamenii sufera de boli rar,sunt pe punctul de a zbura spre o lume inhibata cu tacere si iubire,pentru ca locul lor pe Pamant era idecis.
Am trecut prin ani ,precum albinele prin flori nu am avut timp sa analizam, sa cercetam, sa luptam, sa iubim..desi am fi avut timp pentru toate. Am fost rapiti de vii, am lucrat ani de zile ,fara nici un scop,am uitat sa fim noi insisi pentru un ideal,cel ce nu ne apartinea. Am vrut sa fim mai buni pentru a invinge puterea cuvantului, am vrut sa depasim granita ajungand la fapte. Am sperat cu ochii deschisi la o lume mai buna,chiar daca nu am dorit sa o schimbam,consideram ca altii vor face ceea ce era al nostru,am sarit fara cap pe o placa ruginita,de fier..n-am respectat regulile ceea ce ne face sa uitam sa mai oferim.
Am avut visuri marete , pe culmi inalte nu am facut altceva decat sa uitam de toate. .Incepe sa doara ca am renuntat la posibilitati,batand pasul pe loc.!
