Visare...

Visare...

duminică, 30 ianuarie 2011



Am inteles ca existenta mea pe pamant fara tine esti inutila . Paleta de culori ma ajuta sa reinvii, sa zbor din nou, sa completez golul care il simt in inima. 
Am nevoie de voi ca de aer, iar daca maine nu voi mai fi , voi ramane impacata cu gandul ca imaginea mea in mintea ta va ramane proiectata de-a lungul anilor, iar eu voi putea lua in mormant momentele magnifice, care ma vor face sa strapung in 2 iadul, sa bat timida spre rai, sa-mi caut drumul inapoi..
     Visam ca voi face ca toate sa zboara, visam ca eu o sa ajung pe luna.
E cert.. Asta viseaza orice copil, dar eu imi doresc in acest moment sa imi pun gheata langa inima, sa aduc iarna odata cu mine, iar cand ei vor pleca. .  sa chem toamna pentru a ma consola. 
 Fulgerul ma va face sa cad, sa incetez sa mai rabd, sa zambesc cand soarele apare pe cer, sa las capul  jos cand norii coplesesc bolta..
 Sa strang fluturii la brat, sa-i adun dintr- o privire.. Pentru ca viata fara ei va fi vesnic nocturna..

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Inca o zi..














Gandesc  prea  departe  pentru  ca  nimeni  nu  a  putut  vedea  adanc  in  suflet, sa- mi  inteleaga  nebunia  de  asta  uneori  in  apropierea  mea  se  aseaza  doar  monotonia.  Parcurg  cu greu  jegul  din  interiorul meu , cu ochi`nchisi, aprind tigara , lasand sa-mi curga rimelu`n ceasca. In minte derulez amintiri vechi,pe care le pastrez cu acelasi calm in cutii vechi, de care imi aduc aminte doar atunci cand am chef.
 Citesc amaru`n ochii lor, in ochii suntem toti la fel, trasi la indigo, pentru ca inima le bate tot mai slab, sunt pe punctul de a face infarct. Le e dor de tot ce era odata, inchid ochii si se vad incojurati de-o apa. Iadul sau Raiul? E marea..
    Orizontul vietii mele, ma trazesc inabusita de fum, reiau totul din nou, imi curge o noua lacrima pe obraz, pentru ca a mai trecut o zi, eu o privesc dispretuitor.. Pentru ca stiu ca va fi
fel.
            Vantul care imi poarta gandurile, ploaia care-mi stinge suferinta si rasaritul care-mi prevede sfarsitul.
                           E doar un anotimp spulberat de timp, iar inima e plina de tine..!:|



vineri, 28 ianuarie 2011

Pătați de viață


Regret minutele pierdute in val, regret secundele combinate cu amar, regret pana si faptul ca ieri n-am stat acolo.. Ca sunt un personaj uitat de valurile marii.. Deasupra noastra cade cerul, deasupra mea cad mii de petale acoperite cu sange, deasupra ta cad lacrimi crude, ce par a te schimba complet.. In umbra mea se cladesc mii de perspective ciudate, revizualizez totul cu un scop anume, tendinta de a cadea jos de pe stanca e mult mare..

Dorinta de a muri astazi nu pare a fi o tendinta,e doar in imaginatia mea ca astazi voi ajunge departe de ei.. Departe de ea.. Departe de voi.. Departe de cei pe care ii iubesc..

Călauza Timpului

E o zi ploioasa. E acea zi in care ma scufund in labirintul mintii, cautand fara suflare, noi metode de a iesi din aceast calvar care mai poate fi numit si viata. Frecvent imi innec amare in lucruri inutile, imi descarc propiile pareri obiective pentru a-mi alunga zilnic monotonia, care cu fiecare secunda pare a ma coplesi. E ridicol sa ai 15 ani si sa vezi viata intr-un stil atat de sombru. Ma macina zilnic lucruri care iau amploare din pricina slabiciunii mele si a faptului ca nu am taria de a spune: Nu . E imposibil sa ai un zambit bland si fara un scop precis, totul in aceasta democratie are un interes.
  In inchisoare privesc lucrurile intr-un mod aparte, aici oamenii sunt impartit in 2 categoriiȘ rai si foarte rai. Daca nu ai instictul de a te impune din prima poti avea neplacuta surprinza si fii omorat in minutul doi. Nimeni nu iti pazeste spatele, acolo trebuie sa ai grija sa nu pierzi tot ceea ce ai cladit in ani. Clepsildra timpului se scurge pe nesimtite, pentru ca nimeni nu are forta de a-l opri., lasa inimi frunte in urma..cu certitudine nimeni nu poate sa-l faca sa stea pe loc.
          Timpul s-a oprit! 

Vad cum totul se topeste in jur, privesc tacuta si cu un aer inferior asupra tuturor celor care ma inconjoara. Practic lumina s-a stins.. Maine incepe o noua poveste.. acelasi scriitor, aceleasi persoanaje, acelasi titlu..
                      Nu exista suspans.

joi, 27 ianuarie 2011


Sunt momente cand as renunta la orgoliu, la egoism, as renunta sa mai fiu eu pentru a nu- face pe cei din jurul meu sa sufere.As renunta sa nu mai fiu depedenta de lucruri negative.. Nu vreau sa implor iertare, chiar daca adesea am tendinta sa insist, e pentru ca vreau ca toate lucrurile sa revina la normal.
  Stiu ca gresesc ,pentru simplu fapt ca sunt om.. Dar in acelasi timp stiu ca greselile mele sunt datorita faptului ca sunt imprudenta. Si nu e o scuza.. As vrea sa dau timpul inapoi sa uit de de toate.. sa o iau de la inceput. Vreau sa uiti de mine..sa uiti de tot.. Pentru ca nu vreau sa te fac sa suferi..
  Vreau sa ma imbratisezi si sa imi spui ca putem sa o luam de la capat. Sa ma ajuti sa trec peste , pentru ca imbratisarea ta face minuni, pentru ca gandurile mele sunt inghetate si ma fac sa retraiesc aceiasi poveste de mii de ori..
       Pentru ca esti atat de departe, incat simt ca toate lucrurile din jurul meu dispar odata cu secundele..
       Pentru ca sunt 0,in ciuda tuturor.. Pentru ca am atata nevoie de tine..

Un Nou Început


E sfarsit de semestru.. Ma simt atat de mizerabila.. Practic cred ca nu am facut nimic ca sa schimb situatia.. De ce inima mea e mai puternica decat creierul?
  Vreau liniste ca sa pot continua ,vreau forta ca sa ma pot ridica. Tot ce am vrut a fost sa fie ca inainte, dar acets lucru m-a marcat,nelasandu-ma sa o iau de la inceput, sa accept prezentul si sa nu incetez sa iubesc trecutul.
  Au fost momente cand gandurile mele erau atat de ciudate, incat nu ma puteam intelege..
In suflet acum nu am nimic, pentru ca totul e atat de confuz.. Si toate lucrurile din jurul meu ma deprima, ajutandu-ma sa realizez ca viata mea nu e colorata ,ca nu sunt spontana, ca nu  mi-am acoperit toata sufletul cu lucruri bune..
   Fumul tinde sa-mi acopere creierul ,pentru ca pur si simplu ma ajuta sa ma distind. Vreau sa trec peste tot si toate, vreau sa-mi fac un viitor, cu aceiasi oameni ,cu fostele ganduri, cu sentimente pure, cu idei nocive si gata sa ma faca sa explodez..
     Vreau sa o ajut sa isi revina, sa o pun pe picioare.. Pentru ca in acelasi timp trebuie sa am grija de 2 persoane.. Ea si eu..
            Imi propun mie, sa schimb totul peste o saptamana!

Stiu ca ai nevoie de mine, stiu ca nu mai sunt eu, stiu ca nu ma poti accepta, stiu ca incerci sa ma intelegi, dar ceea ce inca nu afirm cu toata onestitatea este ca : Te iubesc.
 Atatea nopti nedormite, visuri imposibile, practic detin controlul asupra vietii mele, as vrea sa gandesc cu totul altfel, sa pot intelege ca eu nu sunt doar un simplu trecator prin viata ta, ca eu te pot ajuta sa fii tu insuti.
N-am inteles niciodata de ce iti era atat de greu sa-mi arati ce simti,practic simteam ca e imposobil sa te fac pe tine sa imi spui: te iubesc..
    Aceaste cuvinte pe vremea aceea imi umpleau sufletul de bucurie..Pe vremea aceea sufeletul imi era pur si fragil..vroiam doar sa simt afectiune din partea celor din jur.
 Acum auzind acestea cuvinte din gura ta nu stiu cum sa reactionez,practic mi-am atins scopul..ceea ce pana acum putin timp era doar in imaginatia mea.
  Acum ai devenit totul pentru mine ai fost alaturi cand plangeam,cand radeam, cand sufeream, cand eram in extaz..etc.. Pentru nu as fi crezut niciodata ca ai sa fii langa mine zilnic..
     Era totul in ceata..Eu ii aveam pe ceilalti care consideram ca ofera totul, ca nu am nevoie de altceva, ca deja s-a umplut paharul. Defapt nu a fost asa..
  Odata cu trecerea timpului am invatat cum e sa fii trist, cand celalat are durerea in suflet, sa zambesti cand el vrea sa te faca sa razi cu pofta.. sa asculti cand are nevoie de tine, sa intelegi cand totul e prea dificil si sa incurajezi cand inima iti cere.
     Acum cand toate acestea lucruri au venit.. Eu ma schimb..
  Din nou aceiasi intrebare..: De ceeeeee?????
   A fost prea multa suferinta? Poate..Am avut momente cand consideram ca nu exist, ca sunt invizibila pentru nimeni nu mai oferea dintre noi,iar eu aflandu-ma intr-un punct critic vedeam totul in negru, nu mai exista placere, exista doar teama de a nu pierde, ceea ce nu mai exista de mult, ceea ce-mi fusese furat de soarta, destin..
  Am inteles atunci ca nici macar ea nu poate fi alaturi de mine..pentru ca si in viata ei aparusera persoane..care m-ai tarziu au dezamagit-o.. S-au poate n-au facut-o.. Au fost altfel decat mine, au fost speciale..deosebite… Eu dispaream cu pasi inceti din peisaj pentru ca nu aveam puterea sa calc, apoi sa mai lupt impotriva tuturor..
      Ma simteam inofensiva,dar in acelasi timp daca cineva indraznea sa imi spuna in fata unele lucruri i-ash fi dat cu ceva in cap.. De ce?????? Pentru ca asa sunt eu.. Fac lucrurile fara sa gandesc.. Reactionez impulsiv ,arunc vorbea care pe moment sunt trimise cu un scop precis, dar dupa cateva minute regret si as vrea sa mai schimb ceva ,dar imi e imposobil..Pentru ca.. Deasupra noastra s-a lasat o teama infioratoare, intunericul care lupta impotriva cetei. Va fi sau nu ca inainte? Mii de intrebari puse-n prag de un ADIO cosistent ..care cu siguranta imi va marca viata..
    Dar toate pentru ca s-au retras cu totii..M-au lasat singura si dezarmata ..Mi-au furat ce am avut mai de pret: iubirea ,speranta..si.. increderea.

Farmecul noptii imi absoarbe si ultima picatura de putere,privesc nedumerita spre fereatra care sta ca o bariera intre mine si realitate. În aceasta încăpere denot lucruri imposibile, revizualizez visele de altădata. Știu că orice aș face timpul nu- l voi putea da înapoi niciodata, acest lucru ma face adesea să îmi doresc să nu exist. Tind sa cred ca lumea din jurul meu e perfecta, că eu sunt o impostoare, care tot ceea ce vrea e să se ridice la nivelul lor.
        De ce?
Tot timpul aceasta intrebare aburda, care nu ma lasa sa gasesc, sa respir, in 2 cuvinte sa traiesc. Vreau o lume bizara pentru altii, pentru mine pur si simplu normala. Nu am pretentii exagerate,pentru pur si simplu felul meu de a fi lasa de dorit.. Gandeam ca odata cu trecerea timpului nu se vor schimba multe, ca voi fi la fel.. Dar timpul m-a facut sa stau cu ochii pe pereti mai multe ceasuri.. Faptul ca speranta moare ultima , ma face sa imi doresc sa ma sinucid.. Nu pot intelege ca indiferent de cantitatea, de dorinta imi sta tot timpul in fata neputinta. Pentru ca sunt prea slaba ca sa pot privi in ochii lor raceala si tacerea care ma copleseste.
      Vreau adesea sa par de piatra, chiar daca majoritatea lucrurilor ma influenteaza in mod negativ.. Vreau sa fac o multimea de lucruri, dar odata cu acestea vin pe rand notiuni care ma ajuta sa descopar ca sunt incapabila sa pot face ceva care ma reprezinta.. Acel ceva care pentru mine este totul.. Care ma ajuta sa ies la lumita, sa aprind becul in camera..totul sa fie limpede in ganduri si suflet..

         Miezul e putred,pentru ca tot timpul ne-am lasat condusi de aparente. Pentru ca asa am fost noi slabi, incapabili..am fost opusul la tot ceea ce inseamna sa fii puternic,increzator in fortele propii..
              Vreau Ca Tacerea Sa Fie Atotputernica!