Si totusi ni se pare atat de firesc sa ne ascundem, sa ne indepartam, sa ne inchidem in noi. Sa alungam din jurul nostru tot ce e bine numai ca altora sa le fie ..nu e normal...nu mi se pare corect fata de mine. Eu de ce nu pot fi ca altii? De ce nu ma simt normal....?..E doar pentru ca asa sunt eu sau viata a fost prea cruda cu mine?...Ne indepartam de tot, de tot ce am avut, lasam balta tot si uitam trecutul ca si cand nu a fost niciodata prezent. Dar ne dam seama la un moment dat ca nu putem face asta niciodata. Orice ar fi trecutul nu il putem ineparta, el ne schimba prezentul, ne formeaza ca oameni, ne deschide ochii pentru viitor, uneori prea tarziu.:|:|...Cautam si rascolim in cenusa propriei minti amintiri dragi care ne-ar puttea aduce cu picioarele pe pamant, ne-ar invia, dar nu le gasim.. E mult prea multa dezordine in minte ca sa iti dai seama ce este bine si ce este rau:).uneori e bine doar sa te lasi purtat de val, sa simti cum adierea vietii iti scalda privirea, te cuprinde un sentimnt de pace, protejare si doar TRAIESTI. uff...daca ar fi totul atat de simplu...dar nu e;);)