E o zi ploioasa. E acea zi in care ma scufund in labirintul mintii, cautand fara suflare, noi metode de a iesi din aceast calvar care mai poate fi numit si viata. Frecvent imi innec amare in lucruri inutile, imi descarc propiile pareri obiective pentru a-mi alunga zilnic monotonia, care cu fiecare secunda pare a ma coplesi. E ridicol sa ai 15 ani si sa vezi viata intr-un stil atat de sombru. Ma macina zilnic lucruri care iau amploare din pricina slabiciunii mele si a faptului ca nu am taria de a spune: Nu . E imposibil sa ai un zambit bland si fara un scop precis, totul in aceasta democratie are un interes.
In inchisoare privesc lucrurile intr-un mod aparte, aici oamenii sunt impartit in 2 categoriiȘ rai si foarte rai. Daca nu ai instictul de a te impune din prima poti avea neplacuta surprinza si fii omorat in minutul doi. Nimeni nu iti pazeste spatele, acolo trebuie sa ai grija sa nu pierzi tot ceea ce ai cladit in ani. Clepsildra timpului se scurge pe nesimtite, pentru ca nimeni nu are forta de a-l opri., lasa inimi frunte in urma..cu certitudine nimeni nu poate sa-l faca sa stea pe loc.
Vad cum totul se topeste in jur, privesc tacuta si cu un aer inferior asupra tuturor celor care ma inconjoara. Practic lumina s-a stins.. Maine incepe o noua poveste.. acelasi scriitor, aceleasi persoanaje, acelasi titlu..
Nu exista suspans.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu