Visare...

Visare...

joi, 27 ianuarie 2011

Farmecul noptii imi absoarbe si ultima picatura de putere,privesc nedumerita spre fereatra care sta ca o bariera intre mine si realitate. În aceasta încăpere denot lucruri imposibile, revizualizez visele de altădata. Știu că orice aș face timpul nu- l voi putea da înapoi niciodata, acest lucru ma face adesea să îmi doresc să nu exist. Tind sa cred ca lumea din jurul meu e perfecta, că eu sunt o impostoare, care tot ceea ce vrea e să se ridice la nivelul lor.
        De ce?
Tot timpul aceasta intrebare aburda, care nu ma lasa sa gasesc, sa respir, in 2 cuvinte sa traiesc. Vreau o lume bizara pentru altii, pentru mine pur si simplu normala. Nu am pretentii exagerate,pentru pur si simplu felul meu de a fi lasa de dorit.. Gandeam ca odata cu trecerea timpului nu se vor schimba multe, ca voi fi la fel.. Dar timpul m-a facut sa stau cu ochii pe pereti mai multe ceasuri.. Faptul ca speranta moare ultima , ma face sa imi doresc sa ma sinucid.. Nu pot intelege ca indiferent de cantitatea, de dorinta imi sta tot timpul in fata neputinta. Pentru ca sunt prea slaba ca sa pot privi in ochii lor raceala si tacerea care ma copleseste.
      Vreau adesea sa par de piatra, chiar daca majoritatea lucrurilor ma influenteaza in mod negativ.. Vreau sa fac o multimea de lucruri, dar odata cu acestea vin pe rand notiuni care ma ajuta sa descopar ca sunt incapabila sa pot face ceva care ma reprezinta.. Acel ceva care pentru mine este totul.. Care ma ajuta sa ies la lumita, sa aprind becul in camera..totul sa fie limpede in ganduri si suflet..

         Miezul e putred,pentru ca tot timpul ne-am lasat condusi de aparente. Pentru ca asa am fost noi slabi, incapabili..am fost opusul la tot ceea ce inseamna sa fii puternic,increzator in fortele propii..
              Vreau Ca Tacerea Sa Fie Atotputernica!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu